Procesul de creditare in Romania



Aparitia creditului este strans legata de dezvoltarea productiei si circulatiei marfurilor; evolutia acestor fenomene a impus includerea schimbului – si, odata cu el, si a creditului – in cadrul relatiilor monetare. ”Creditul reprezinta relatia baneasca intre o persoana fizica sau juridica, numita creditor, care acorda unei alte persoane, numita debitor, un imprumut in bani in general cu o dobanda stabilita in functie de riscul pe care si-l asuma creditorul sau de reputatia debitorului”.

Info! You should read this message.

Etimologic, cuvantul „credit” isi are originea in limba latina „creditum-creditare”, care inseamna „a crede” sau „a avea incredere”, fapt ce scoate la iveala un element de ordin psihologic: increderea, care presupune existenta unei anumite culturi sociale, a unei „psihologii colective”, care difera insa in timp si de la o colectivitate la alta. Limba romana a consemnat acest cuvant ca neologism , el patrunzand in vocabularul nostru abia in secolul al XVIII-lea.

Aparut din necesitatea stingerii obligatiilor dintre diferiti agenti economici, proces caruia moneda lichida nu-i putea face fata, creditul constituie una din conditiile desfasurarii oricarui proces economic. Depasind sfera proceselor economice interne, creditul a fost extins treptat si in relatiile cu partenerii externi, fie ei simpli agenti economici sau chiar state.

Astfel, creditul este vazut ca o parghie economica indispensabila, este ca o forta activa ce s-a concretizat in intretinerea de relatii intre furnizori si cumparatori, in contributia la formarea de unitati productive sau in fructificarea acumularilor banesti. Inainte de definirea creditului si a functiilor sale, se impune realizarea unei distinctii intre finante, bani si credit.

Astfel, trebuie subliniat ca, numai in cadrul rotatiei de ansamblu a capitalului, a mijloacelor materiale si monetare , creditul se poate transforma fie in bani, fie in finante; in timp ce finantele presupun capitaluri deja formate care se acumuleaza, creditul reprezinta un efect al proceselor economice in urma carora apar capitaluri temporar disponibile. In acest sens, creditul poate fi considerat o forma speciala de miscare a valorilor: vanzare de marfuri cu plata amanata sau cu transferarea temporara de moneda cu titlu de imprumut . Intr-o forma extinsa creditul mai poate fi identificat cu circulatia capitalului de imprumut.

Numeroasele interpretari reductioniste au furnizat o serie de acceptiuni de genul : creditul = bani si finante; creditul = imprumut ; creditul = parghie; creditul = capital: etc. Una din definitiile demne de retinut indica operatiunea de creditare ca „cedarea unei sume de bani efectuata la un moment dat din partea unui subiect economic, in folosinta altui subiect economic, cu oblig 111d35b atia pentru acesta din urma de a restitui mai tarziu , la un termen fixat, suma primita plus o suma de bani care se cheama interes sau dobanda”[1] .

1.2.Formele creditului Diversitatea formelor sub care se manifesta creditul in economie a impus utilizarea mai multor criterii semnificative de clasificare, in funtie de care se disting urmatoarele:

  • 1.dupa natura economica si participantii la relatia de creditare, se remarca: § Creditul comercial; § Creditul bancar; § Creditul de consum; § Creditul obligatar.
  • 2. dupa calitatea debitorului se delimiteaza: § Creditul acordat persoanelor fizice; § Creditul acordat persoanelor juridice.
  • 3. dupa calitatea debitorului si a creditorului se disting: § Creditul privat; § Creditul public.
  • 4. dupa scopul acordarii creditului: § Creditul de productie; § Creditul de circulatie; § Creditul de consum.
  • 5. dupa natura garantiilor: § Credite reale; § Credite personale.
  • 6.dupa intinderea drepturilor creditorului: § Credite denuntabile; § Credite nedenuntabile; § Credite legale.
  • 7. dupa modul de stingere al obligatiilor de plata: § Credite amortizabile; § Credite neamortizabile.
  • 8. dupa termenul la care trebuie rambursat creditul: § Credite pe termen scurt; § Credite pe termen mijlociu; § Credite pe termen lung.

1.3. Dobanda Dobanda reprezinta suma de bani pe care trebuie sa o plateasca beneficiarul imprumutului(debitorul) celui care acorda imprumutul(creditorul), pentru folosirea disponibilitatilor banesti ale acestuia din urma, pana la restituirea lor.

In cazul creditului, creditorul este banca sau o alta institutie financiara. In cazul depozitelor, creditorul este persoana fizica sau firma care isi tine economiile la banca. In general suma dobanzii D de baza platita de beneficiarii de credite este direct proportionala cu volumul creditului C, rata dobanzii d si timpul de folosire a creditului t :

Danger! You should read this message.


Leave a Comment:
Commenter Name
Cras sit amet nibh libero, in gravida nulla. Nulla vel metus scelerisque ante sollicitudin. Cras purus odio, vestibulum in vulputate at, tempus viverra turpis. Fusce condimentum nunc ac nisi vulputate fringilla. Donec lacinia congue felis in faucibus.
Commenter Name
Cras sit amet nibh libero, in gravida nulla. Nulla vel metus scelerisque ante sollicitudin. Cras purus odio, vestibulum in vulputate at, tempus viverra turpis. Fusce condimentum nunc ac nisi vulputate fringilla. Donec lacinia congue felis in faucibus.
Commenter Name
Cras sit amet nibh libero, in gravida nulla. Nulla vel metus scelerisque ante sollicitudin. Cras purus odio, vestibulum in vulputate at, tempus viverra turpis. Fusce condimentum nunc ac nisi vulputate fringilla. Donec lacinia congue felis in faucibus.
Commenter Name
Cras sit amet nibh libero, in gravida nulla. Nulla vel metus scelerisque ante sollicitudin. Cras purus odio, vestibulum in vulputate at, tempus viverra turpis. Fusce condimentum nunc ac nisi vulputate fringilla. Donec lacinia congue felis in faucibus.
Search
Side Widget
You can put anything you want inside of these side widgets. They are easy to use, and feature the new Bootstrap 4 card containers!